Cine sunt oamenii cu adevărat relevanți în viața noastră? Oare este corect să mulțumim pentru tot ce avem divinității și uneori să uităm de eforturile și strădania celor din jur? Ieri am avut un moment cu mine, în care mi-am dat seama datorită cui trăiesc. Mi-am dat seama că cineva mi-a dăruit viață de două ori, cu mult curaj și modestie. Niciodată nu și-a cerut meritele. A stat și a îndurat o aroganță tipic adolescentină prin care credeam că totul mi se cuvine. A stat și a privit cum, în inconștiența mea, mulțumeam orbește cerului, fără să privesc în jur...
Acum aproape 23 ani cineva a suportat o durere egală cu ruperea tuturor oaselor din corp în același timp. M-a purtat după sine aproximativ 9 luni și n-a mai avut o clipă de liniște încă din momentul în care a aflat că voi veni pe lume. A fost primul dar de viață pentru care n-am mulțumit niciodată.
De 8 martie Facebook-ul abunda de fotografii cu mame, de urări, de flori și de amintiri materne. A mea aștepta... Știam că ar bucura-o puțină atenție din partea mea. Cum sunt oarecum la distanță și cum zilele acestea cu scop comercial nu mă prea mișcă din viața cotidiană, i-am trimis un simplu ”La mulți ani, Mami!”, din care eram sigură că va înțelege esențialul.
Ieri, 9 martie, s-au împlinit 4 ani de cînd am primit cel de-al doilea dar de viață... tot de la ea, un om curajos, puternic și înainte de toate luptător. Un om în sufletul căruia instinctul matern a funcționat ireproșabil și care i-a dat de veste că ceva se întîmplă. Care a venit fără să-și explice de ce și m-a smuls din ghearele morții cu mai mult curaj decît vedem în filmele cu super-eroi. Nu a plîns, decît în momentul cînd m-a văzut stabilă, sănătoasă și echilibrată. A luptat cu toate forțele pe care le mai avea și abia apoi și-a permis luxul de a simți frică și și-a făcut timp să plîngă. Nu i-am mulțumit niciodată pentru toate acestea.
Nu întîmplător mi-a arătat ce înseamnă să fi mamă, chiar cu o zi după Ziua Internațională a Femeii. Poate ar trebui să-mi serbez mama pe 9 martie și chiar de propria-mi zi de naștere (în egoismul meu, mă serbez pe mine fără nici un merit sau vreun motiv). Sunt două zile în care mama mea a fost mai mamă și mai femeie ca oricînd, 3 aprilie 1992 și 9 martie 2011.
Mulțumesc, Mami!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu